Jurnal de peste Bord

Cătălin (cel) Marin

Întâmplătorul domn Cole

Întâmplătorul domn Cole

Să ne imaginăm că te afli într-o barcă. E dimineață. Undeva în spatele tău, la distanță considerabilă, se află Calais, iar ușor ușor, la orizont se ridică stâncile din coasta britanică, astfel încât poți să îți dai seama că te apropii de Dover. De n-ai fi dormit buștean, ai fi putut zări pe timpul nopții lumina farului dinspre nord-vest, dar fiindcă nu ești un navigator conștient, ai dormit de-ai zguduit barca. Să trecem peste obiceiurile tale și să ne imaginăm altceva.
Când m-am trezit ultima dată

Când m-am trezit ultima dată

M-am trezit cu cerul în față, era aproape, eram cald și cu arcadele însângerate. Am strigat că sunt viu! Nu mă auzea nimeni. Ce dacă nu mă aude nimeni. Strigam pentru mine. Strigam și râdeam de ciudă. Habar nu aveam unde mă aflu, îmi simțeam arcadele cu sânge unscat, sau poate că era noroi, le-am atins, am gustat. Era sânge, am râs, eram viu. Oamenii vii râd, așa fac, eu știu mai bine, eu râd de nervi, de ciudă, de dor, de silă, doar de milă nu râd, atunci plâng în mine și uneori dau pe afară, dar nu atunci; atunci m-am ridicat și m-am pus în genunchi, mi-am întins mâinile să-mi ating marginile și pășunea aia verde în miezul căreia mă aflam cu arcadele însângerate și habar n-am nici astăzi cum am ajuns acolo.
Apel la conștiința amiezii

Apel la conștiința amiezii

Unele dintre cele mai “trezitoare” lucruri mi s-au revelat observând erorile marilor minți și spirite. Mă refer aici la erori de perspectivă, nu de calcul.

Cultura afectată de religie de exemplu, educația rigidă sau naivitatea creșterii în bula de cristal, au afectat până și spirite cum ar fi cel al lui Russell sau Mill. De Sartre, Kirkegaard sau chiar Cioran, nu mai vorbesc.

Ce rost are să te mai miri de aiureala majorității scăldată în ciorba supraviețuirii cu orice preț?

Într-o lume tâmpită, lipsită de respect de sine: “Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți” e un îndemn la (auto)distrugere...


Intelighența: puțină, dar multiplă

Intelighența: puțină, dar multiplă

Mă cam frige pe mațe treaba asta cu multele soiuri de inteligență. Noțiunea de talent a fost suprimată complet aiurea, fiindcă mai nou orice tâmpit poate performa în orice dacă perseverează. Prostie mai mare, rar am auzit.

Deci suprimăm talentul și zicem că fiecare e inteligent în felul lui, ca să nu fie nimeni prost.

Niște chestiuni sunt însă destul de clare. Apogeul inteligenței se petrece în dezvoltarea gândirii abstracte, fără asta nu ai ce căuta la facultate, iar dacă te duci, te duci degeaba.

Nevoia de concret este specifică preșcolarilor și școlarilor de până la 16-17 ani, când creierul...


Te doare mă?

Te doare mă?

Cu cât satisfacția mea profesională crește, cu atât mă simt mai puțin justificat în a critica negativ lumea în care trăiesc. Firește că o găsesc dezagreabilă în ansamblu, dar e ceva ciudat în a critica o lume în care îți merge bine, chit că nu datorită ei îți merge bine. Am regăsit un echilibru simpatic, într-o variantă mai bună ca în alte dăți.

M-aș putea revolta pe faptul că lucrez pe două proiecte, unul complex și interesant și unul trivial pe care îl poate face aproape oricine, cu un minim de pregătire în domeniu. Cel trivial e cu vreo 40% mai bine plătit. Mi se pare o absurditate, o tâmpe...


Un mare rahat

Un mare rahat

Da, despre memoria colectivă e vorba. Dacă originea stilului și culturii era pusă de unii în cârca spațiului, iar noi acceptăm teza lor conform căreia etiopul, indul, arabul, rusul, românul își extrag expresia culturală din spațiul înconjurător, mergând mai departe pe ideea lui Halbwachs, comițând o mică ciorbă și ajungând la popularul Alain de Botton și povestea lui cu “Arhitectura fericirii”, putem spune că omul zilelor noastre e compromis din punct de vedere stilistic, la nivel de grămadă.

Memoria adultului erei informației este total îmbâcsită. Haosul ce sălășluiește în esența lui creatoar...


Everything is fucked up! (reloaded)

Everything is fucked up! (reloaded)

Revin cu sloganul tinereții mele: “Mr. Marin! Everything is fucked up!”. Aveam vreo 21 de ani când un client mi-a spus asta la telefon. N-am să repet povestea întreagă. Ideea e că nu-i o scorneală proprie, e ceva ce mi s-a spus și am luat în serios abia ani mai târziu.

N-ar fi o problemă că “Everything is fucked up!”. Marile probleme vin ori din faptul că ne prefacem că n-ar fi, ori din faptul că pretindem că e absolut natural ca ele să fie așa.

I-am citit câteva rânduri dintr-o carte de filozofie fiică-mii. O frază mai lungă despre conformarea irațională la obiceiurile comunale. Apoi i-am și ...


Per aspera ad năpasta

Per aspera ad năpasta

Eu nu mă pot plânge de nimic în ceea ce mă privește. Cel puțin nu acum. Trecutul l-am plâns la vremea lui. Viitorul nu mă privește. Acum 14 ani am scris o bucată de proză relativ consistentă. Prost scrisă, foarte prost scrisă, dar cu o idee care mă bântuie. Era o proză despre libertate, o drăcie cu vreo câteva personaje care locuiau într-un oraș închis și încep a se prinde că cineva se joacă noaptea cu credințele lor. Unul constată astfel că întreaga lui viață de până atunci era o minciună și se sinucide. Ceilalți caută sursa jocului de iluzii, care manipula prin vis pe fiecare. O găsesc și de...


Nosce te ipsum fraere

Nosce te ipsum fraere

Nu-i greu să te cunoști pe tine însuți. Procesul începe în primul an de viață, când îți bagi degetele în ochi și îți rozi picioarele. Așa începi să îți înveți limitele. Mai târziu descoperi că în tine se află toți pe care îi întâlnești, toate personajele despre care citești sau care le urmărești prin filme.

A te cunoaște pe tine însuți înseamnă a cunoaște tot ceea ce te înconjoară. Atunci devine viața înspăimântătoare. Interiorul omului e continuu și nesfârșit, nu există lucru pe care să-l cauți și să nu-l găsești acolo, oricât de sublim, oricât de groaznic. Orice scriitor care a construit mai...


'te'n gură Seneca!

'te'n gură Seneca!

Când un popor confundă adevărul cu dreptatea sau crede că acesta poate fi stabilit prin votul majorității, se condamnă singur. Când un popor nu înțelege ce înseamnă logica, rațiunea, gândirea critică, spiritul civic, individuaitatea, solidaritatea, nu e în stare să epureze dezinformarea și nu e capabil să distingă un argument logic de o șmecherie retorică este pierdut.

Refuzul de a pricepe ce înseamnă la propriu lucrurile înșirate mai sus, precum și convingerea că de fapt știe, îl pun în situația celui care “și-o cere”.

Nu poți să te duci în curul gol în favele și să te-aștepți să treci nevătă