Jurnal de peste Bord

Cătălin (cel) Marin

#(im)personal

Întâmplătorul domn Cole

Întâmplătorul domn Cole

Să ne imaginăm că te afli într-o barcă. E dimineață. Undeva în spatele tău, la distanță considerabilă, se află Calais, iar ușor ușor, la orizont se ridică stâncile din coasta britanică, astfel încât poți să îți dai seama că te apropii de Dover. De n-ai fi dormit buștean, ai fi putut zări pe timpul nopții lumina farului dinspre nord-vest, dar fiindcă nu ești un navigator conștient, ai dormit de-ai zguduit barca. Să trecem peste obiceiurile tale și să ne imaginăm altceva.
Când m-am trezit ultima dată

Când m-am trezit ultima dată

M-am trezit cu cerul în față, era aproape, eram cald și cu arcadele însângerate. Am strigat că sunt viu! Nu mă auzea nimeni. Ce dacă nu mă aude nimeni. Strigam pentru mine. Strigam și râdeam de ciudă. Habar nu aveam unde mă aflu, îmi simțeam arcadele cu sânge unscat, sau poate că era noroi, le-am atins, am gustat. Era sânge, am râs, eram viu. Oamenii vii râd, așa fac, eu știu mai bine, eu râd de nervi, de ciudă, de dor, de silă, doar de milă nu râd, atunci plâng în mine și uneori dau pe afară, dar nu atunci; atunci m-am ridicat și m-am pus în genunchi, mi-am întins mâinile să-mi ating marginile și pășunea aia verde în miezul căreia mă aflam cu arcadele însângerate și habar n-am nici astăzi cum am ajuns acolo.
Everything is fucked up! (reloaded)

Everything is fucked up! (reloaded)

Revin cu sloganul tinereții mele: “Mr. Marin! Everything is fucked up!”. Aveam vreo 21 de ani când un client mi-a spus asta la telefon. N-am să repet povestea întreagă. Ideea e că nu-i o scorneală proprie, e ceva ce mi s-a spus și am luat în serios abia ani mai târziu.

N-ar fi o problemă că “Everything is fucked up!”. Marile probleme vin ori din faptul că ne prefacem că n-ar fi, ori din faptul că pretindem că e absolut natural ca ele să fie așa.

I-am citit câteva rânduri dintr-o carte de filozofie fiică-mii. O frază mai lungă despre conformarea irațională la obiceiurile comunale. Apoi i-am și ...


Nosce te ipsum fraere

Nosce te ipsum fraere

Nu-i greu să te cunoști pe tine însuți. Procesul începe în primul an de viață, când îți bagi degetele în ochi și îți rozi picioarele. Așa începi să îți înveți limitele. Mai târziu descoperi că în tine se află toți pe care îi întâlnești, toate personajele despre care citești sau care le urmărești prin filme.

A te cunoaște pe tine însuți înseamnă a cunoaște tot ceea ce te înconjoară. Atunci devine viața înspăimântătoare. Interiorul omului e continuu și nesfârșit, nu există lucru pe care să-l cauți și să nu-l găsești acolo, oricât de sublim, oricât de groaznic. Orice scriitor care a construit mai...