Problema mea este legată de a fi un intelctual de stânga sau de dreapta. Nu eu, că eu nu sunt intelectual, sunt doar logic. Privesc aici aceste concepte de stânga și dreapta în perspectiva cunoașterii, informării și educării.

Fie că alegi stânga sau dreapta în acest context, e destul de clar că există niște praguri ale omului. E evident că gradele de inteligență și alfabetizare sunt diferite și variabile, că au legătură cu mediul, dar și cu natura.

Viziunea mea este una de stânga. Eu cred că orice om cu o inteligență medie, adică cea mai mare parte a populației planetei, poate fi educată fără a fi îndoctrinată. Adică poate înțelege lucrurile dincolo de aparență și că fiecare om din această zonă poate gândi cu capul său, fără a avea nevoie de o narațiune existențială care să dea iluzia unui sens și fără să fie ușor manipulabil.

Faptele sunt însă cu totul altele. Atunci mă întreb cum de este posibil ca un om cu o minte clară așa cum mă consider eu, să insiste într-o viziune evident falsă.

Problema mea este una comună: nevoia de consistență. Deși la nivel general declarativ par a fi de dreapta, în sensul că sunt de părere că marea masă e năucă, ignorantă și fără șanse de trezire, treaba asta se cam bate cu niște convingeri interioare profunde și aproape inconștiente.

Unghiul mort al experienței mele se datorează diferenței dintre observațiile per individ și observațiile per grup. Moda/trendul/curentul sunt chestiuni care prostesc prin depersonalizare. Individualitatea conștientă pune în acțiune inteligența. Comasarea produce un soi de scurt circuit.

Astfel, aderența mea la o presupusă stângă sau dreaptă, mă pune în situația de a nu mă regăsi niciunde.

Rațional sunt de dreapta. Emoțional sunt de stânga. Singurul lucru care mă presează iluzoriu și stupid să fac o alegere este prostia grupului social.

Între rațiunea și simțirea mea nu există de fapt nici un conflict, în absența șabloanelor sociale. Aici se oprește educația. De-aș insista să rezolv această falsă contradicție pentru a mă putea identifica unei grupări, aș deveni un îndoctrinat. Nu pot pune simțirea peste rațiune și nici rațiunea peste simțire. Găsesc această ierarhizare a fi stupidă.

Să afirm ca un dreptaci: “proștii care nu pot fi educați trebuie îndoctrinați” sau ca un stângaci: “nu există proști, fiecare e deștept în felul lui și orice om poate fi educat fără a fi îndoctrinat” ar însemna că am încetat să mai gândesc, doar pentru “a face parte”.

Lucrurile astea mi se par logic expuse, în cuvinte simple și totuși ele nu vor percuta și nici nu se vor populariza pentru că ele se adresează unei probleme pe care mai nimeni nu și-o pune.

——————————

Puteam la fel de bine să enunț ceva noțiuni de Teoria Grupurilor (aia de la matematici). Asta-i o dovadă a mea, legată de acționarea conștientă în “virtutea” unei lipse de sens înțelese. Nimic mai mult.