Când un popor confundă adevărul cu dreptatea sau crede că acesta poate fi stabilit prin votul majorității, se condamnă singur. Când un popor nu înțelege ce înseamnă logica, rațiunea, gândirea critică, spiritul civic, individuaitatea, solidaritatea, nu e în stare să epureze dezinformarea și nu e capabil să distingă un argument logic de o șmecherie retorică este pierdut.

Refuzul de a pricepe ce înseamnă la propriu lucrurile înșirate mai sus, precum și convingerea că de fapt știe, îl pun în situația celui care “și-o cere”.

Nu poți să te duci în curul gol în favele și să te-aștepți să treci nevătămat. Treaba e simplă: dacă simt stare de război, fac în așa fel încât să învăț să trag cu arma. Chestiunea asta pare evidentă și de bun simț. Dar dacă spun că în contextul nostru e vital să înveți gândirea critică, zici că fac pe intelectualul. Desigur, există alternativa în care te îmbogățești și ai rezolvat beleaua. Însă mie unul mi se pare mult mai ușor să învăț logică, decât să fac niște milioane de dolari fără să mă compromit.

Uneori am senzația că omul comun are o fixație despre cum stau lucrurile și despre cum ar trebui să stea, bazându-se doar pe o fantezie nefondată. Căsnicia ar trebui să fie așa, politica ar trebui să fie așa, copiii ar trebui să fie așa, școala ar trebui să fie așa.

Conform cărui raționament fraților? Unde nu-i deducție logică e delir. Intuiția nu are alt rol decât acela de a formula noi ipoteze, nu de a postula idei. Omul inteligent este cel care intuiește că ceva îi scapă, omul comun e cel care intuiește că cineva îi ascunde ceva. Diferența asta schimbă calea unei existențe. Să reduci cauzal lumea la propria experiență limitată e un semn de îngustime.

Care este soluția? Sare omul fără să fii înțeles problema și fără să-și dea seama că deja am enunțat-o. Asta fiindcă aude numai ceea ce-i convine.

Îmi vin în minte diverse discuții cu anumiți specialiști, purtate cu clienții lor. Specialistul explică despre cum trebuie făcute lucrurile și de ce, iar clientul strâmbă din nas, că i-a zis lui o rudă că se poate maie ieftin sau mai repede, că exagerează, îl suspectează că de fapt vor să-l facă de bani (asta se leagă cu treaba cu paranoia ascunderii și proasta gândire cauzală,scuze de pleonasm).

Chestiunea asta se aplică pe orice palier. Mulțimea pretinde idei de la specialiști și “intelectuali”, dar când le află își dau ochii peste cap.

Varianta ideală e aceea în care statul e condus de oameni care găsesc lipsă de bun simț și fair-play, în a profita de prostia poporului. Popor care oricum gândește că dacă ești prost o meriți, dacă umbli în fustă scurtă “ți-o cauți”, deci un popor plin de proști. Politicul reflectă aceste convingeri cretine și le aplică. Un cetățean care nu se educă adecvat e victima propriilor sale convingeri cretine.

Măcar sănătate să avem, că educație: penis-captivus!